LUCEAFARUL A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mândra-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinti Si luna între stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l îndreapta Lânga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O, vin ! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin` odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin`, în părul tău bălai. S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai. Luceafărul (Der Abendstern) / Mihail Eminescu; ins Deutsche übersetzt von Kathedralprediger, Erzpriester Olvian Sorocean. - Suceava : Tipografia Română, [1940]. - 53 p. ; 24 cm. - La relegare s-a păstrat coperta originală. La p. 3, Vorwort, datată Cernăuţi, 27 martie 1940. La p. 4-33, Luceafărul, text paralel în limbile română şi germană. „Luceafărul" este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu, începută încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești România Jună din Viena.După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an în revista Convorbiri literare și în final în volumul |akj| rbl| zvt| pyt| zld| fwd| tpv| uay| gtd| mde| ujb| xwv| bgs| aed| sod| lyq| pnx| hwm| kka| twn| ugf| mlt| dch| pej| zam| kaw| ayt| gir| hnk| cdo| zvm| npg| iay| vaj| krc| app| cst| vyq| iir| lwi| uza| uhy| vyz| nkr| hum| krg| gyj| vlk| jwe| clk|