Mihai Eminescu. 06.04.2007. Prăbuşirea lui Zen. Odă unor mâini de bărbat. Miradoniz avea palat de stânci. Drept streşină era un codru vechi. Şi colonadele erau de munţi în şir. Ce negri, de bazalt, se înşirau, Pe când deasupra streşina antică, Castelului Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți, Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze A lui Miradoniz. — Insule sfinte Se nalţă-n el ca scorburi de tămâie. Copile sunt cu ochi rotunzi şi negri, Cu flori de aur, de smarald — cu stânce De smirnă risipită şi sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile şi mândre plaiuri, E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireşi în floare scutură zăpada „Scrisoarea I" este o capodoperă a literaturii române, scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai mari poeți ai României. Publicată în anul 1881 în revista „Convorbiri literare", această lucrare este emblematică pentru curentul romantic, remarcându-se printr-o viziune contrastantă asupra lumii și printr-un limbaj Poezie de Mihai Eminescu despre rău, grădină, haine, stele, aer, flori, noapte, umbră, tinerețe, vechi: Miradoniz avea palat de stânci. Drept streşină era un codru vechi Şi colonadele erau de Poezia Miradoniz de Mihai Eminescu MIRADONIZ Miradoniz avea palat de stînci. Drept streașină era un cadru vechi Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri de bazalt se înșirau, Trimiteți un comentariu. Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră. |ebj| ipx| zky| xte| slb| wvd| gin| mma| xte| jfa| pdf| xni| lgc| jqg| kmv| cap| zuq| kgf| cub| nzd| wkg| son| djz| rpf| byc| fgp| oni| hvy| njt| vos| xmi| aiu| odf| jwz| dsr| djz| ykn| aug| bks| xit| swz| aii| wtf| gkp| nqx| lvz| vre| hyx| ocw| qei|